Poemul pisică
Torci ca o pisică, privindu-mă leneșă,
ființă alintată de vânturi călduțe,
de perne moi și saltele incompatibile cu trupul de lemn
al patului așezat prea feng shui
în peisajul static al camerei
(ori poate n-am priceput eu).
Torci ca atunci când, cu pielea unsă de soare
cu cuțitul razelor lui,
ședeai întinsă pe plajă, diminețile,
când prea plină de muzicalitatea clipei
îi ignorai pe cei din jur,
torcând,
în timp ce spuma mării se exfolia pe picioarele tale
pe care niciunul din noi nu știa
că-și vor lăsa amprenta
buzele mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu