Scrisoare catre femei

Ieri am citit o scrisoare adesata bărbaților scrisă de Christina Hendricks, frumoasa roșcată plină de personalitate din Mad Men. Voi lasă link-ul către scrisoarea respectivă la finalul acestui articol. Azi, am recitit și m-am gândit să preiau modelul acelei scrisori și să înșir și eu câteva cuvinte pentru fetițe și femei. 

 

 Vă iubim trupul. Da, vă iubim trupul, iar ăsta nu e un secret pentru voi. Da, vă iubim picioarele, și mijlocul, și sânii, de toate mărimile și formele, și ochii mari și buzele și părul și vocea. Voi știți asta deja, și-atunci nu văd ce rost are să insist.

 Noi uităm. Uităm multe lucruri și nu e vina noastră. Așa suntem noi, uituci, și de-asta v-am ruga să nu vă supărați pe noi când uităm câte-o dată importantă sau ceva ce ne-ați spus acum mult timp. Nu suntem construiți să ținem minte toate astea. Nu înseamnă că nu vă dăm importantă. Când sunteți cu noi, sunteți tot ceea ce contează. Nu mă refer doar fizic. Când intrați în sufletul nostru de animale bipede, raționale, uituce, acaparați întregul nostru univers. De-asta uităm niște date. Restul de memorie rămas neatins de ființa voastră e ocupat cu treburile noastre de bărbați, ca finala Campionatului Mondial de Snooker.

 Dacă ieșim cu băieții, nu vă enervați și nu vă autoinvitati. Acela e un moment pur masculin în care un grup de oameni cu păr pe față și voce groasă se strâng să bea bere și să vorbească despre sport, mașini, jocuri și femei. Nu are niciun rost să fiți acolo. Nu vă mirați că vorbind despre femei, e perfect normal. Asta nu înseamnă că nu vă iubim sau că vrem altceva. E pur și simplu un subiect înrădăcinat în condiția noastră de bărbați încă de la începutul timpului. Când Avraam stătea la o cană de bere cu Isaac ( da, exista bere, era făcută din orz și se consideră că se numea sekhar ). 

 Nu ne vorbiți de rău prietenii. Poate nu sunt cei mai agreabili oameni din punctul vostru de vedere, dar sunt prietenii noștri, iar prietenia între masculi este ceva sacru, rezistând în condiții drastice, în deșert, pe mare sau în închisoare.

 Uneori bărbatul are nevoie să fie ascultat, are nevoie să vă vorbească. Nu așteaptă nici sfaturi, nici păreri. Doar vrea să vorbească. Alteori, are nevoie să fie lăsat în pace, să stea singur câteva ore. Respectați asta!

 Nu purtați pantaloni de sport dacă nu faceți sport, inbracati-vă un așa fel încât să va integrați în peisaj, nu veniți în rochie în sala de sport și nici nu veniți în jeanși la nuntă, nu purati grămezi de zorzoane și nu vă machiați excesiv. Poate nu va gândeați la asta, dar unii dintre noi observă.

 Nu purtați cizmele acelea cu talpă dreaptă care imită dantela. Arată groaznic. 

 Înjurați rar sau deloc. Nu va adresați între voi cu ,,Tu vacă!”, ,,Ce proastă ești!”, ,,Fată!”. E dizgrațios, nu demonstrează nimic bun și nimeni nu apreciază. Fiți femei, ladies!

Nu e greu să-i placi unui bărbat. Nu e greu să înțelegi un bărbat. Suntem ființe simple, gândim simplu.

link catre A Letter to Men: http://www.esquire.com/women/women-issue/christina-hendricks-sexy-0510

sursa photo: google...

Nașpa, frate!

Te trezești, te dai jos din pat și te îndrepți, cu spatele ca de sticlă, spre baie. În oglindă îți vezi ochii roșii și cearcănele adânci și-ți zici: ,, Nașpa, frate!”.

 Mergi în bucătărie, iei o felie de pâine și una de parizer, borcanul de muștar și te gândești la toate chestiile pe care le conțin produsele din fața ta și-ți zici: ,, Nașpa, frate!”. La radio auzi că PSD-u’ are cel mai mare număr de voturi la europarlamentare. Mănânci mai cu poftă otrava. ,,Nașpa, frate!”, îți zici.

 Mergi la școală sau la birou și-ți faci treaba, sau mimezi că o faci. Nimeni nu te bagă în seamă. Nu știi dacă e bine sau rău. Într-un fel ai vrea să simți că ești apreciat, că nu lucrezi degeaba. Însă, parcă tot mai bine e să rămâi invizibil, în zona ta de confort și să nu-ți bați prea tare capul. Oricum, ,, nașpa, frate!”

 Acasă, mănânci o ciorbă veche de trei zile și reîncălzită a patra oară. Nașpa, frate! Nu speli vasele, că ți-e lene și somn. Te pui să dormi, da’ visezi urât, cu șeful sau cu profesoara de franceză. Te-a dat afară de la muncă, sau ai rămas corigent, sau ai luat 2. Nu-ți pasă foarte tare, că la capitolul fericire tot acolo ești. Pântecul oricum nu e mulțumit. Te trezești și te doare capul și-ți zici: ,, Nașpa, frate!”. 

 Intri pe net să vezi ce mai e nou și găsești un articol despre cum au intrat niște partide extremiste in parlamentul european. Citești despre idioți cu tatuaje cu swastika și declarații identice cu unele de acum 80 de ani. Nașpa, frate! Te gândești că n-are cum să se întâmple cine știe ce și că oamenii au învățat ce-au avut de învățat. Oricum e cald și nu-ți arde de politică. Ai mers la vot și te-ai trezit că habar n-ai cu cine să votezi. Ai pus dezorientat ștampila pe buletin gândindu-te la Brătianu și la glorii interbelice. Ți-a părut apoi rău și te-ai gândit că trebuia să anulezi votul. N-ai ce face...

 Intri pe Youtube și-ți pui un playlist făcut de tine mai de mult. Vrei să te simți puțin funky. Te gândești că poate azi faci și niște abdomene. Asculți și-ncerci să te simți okay, dar nu ți-a căzut bine ciorba. Ai un gust aiurea în gură de la clorul din apa de robinet. Nașpa, frate! Playlist-ul e în general sec, piese trap la care ai dat like mai mult pentru videoclip. Se-aude la un moment dat o piesă rătăcită a lui Tom Waits. O asculți, că ți-e jenă s-o schimbi. Ți-aduci aminte că te-a părăsit iubita și că ești singur. Te gândești la ea și la cât de mișto era timp de încă vreo două piese după care intri pe facebook. Ai vorbi și tu cu cineva, că doar ești homo politikon, da’ ți se pare aiurea să începi o conversație. Nu vrei să deranjezi pe nimeni. Te gândești să te joci ceva, dar n-ai nevoie de o nereușită în plus și ești conștient că ești cam loser la jocuri, aș aca renunți la idee. Nașpa, frate! Te-ai uita la serial, da’ n-a apărut episod. Nașpa, frate! 

 Te pui să dormi. N-ai altceva mai bun de făcut. Citești niște bancuri pe telefon, dar nu râzi, că le știi deja, sau că nu le înțelegi.

 Nașpa, frate! 

sure photo: tumblr.com

Zile

Sunt zile în care soarele strălucește egal, de dincolo de cerul perfect albastru, peste câmpuri și orașe, zile în care oamenii lenevesc și trupurile transpiră,  zile în care lumea se transformă într-o utopie hedonistă de care făptura se agăță, conștient sau nu, căci în zilele acestea sufletul nu simte nicio durere, nimic nu apasă tâmplele, ochii văd clar și luminos, iar ființele se împerechează, în paturi mari sau mici, în biblioteci, în aer, în cuiburi, în ape, pe ape sau lângă ape. Pământul se umple de un miros dulce de mamifer fericit. 

Sunt zile în care cerul, deși gri, este întâmpinat ca o binecuvântare, zile în care ploi calde răcoresc pământul obosit, zile în care se bea cafea și se ascultă jazz, zile în care oamenii se retrag în camere calde, ori în baruri cu ferestre mari, ori pe terase ferite de vânt, în care făpturile pământului adorm leneșe, peste tot, în ape, pe ape sau lângă ape, la umbra copacilor, ori în scorburi mari și încăpătoare, în poduri de case vechi ce adăpostesc cărți și mai vechi cu pagini roase și litere șterse. Pământul miroase a plante vii, verzi.

 În cele din urmă, sunt zile, și mai ales nopți, în care, fie că plouă sau nu, sufletele se retrag în ele însele, izolându-se, ascunzându-se de restul lumii, ferindu-se de toți și de toate, în care se respiră greu, nopți fără somn în care ființele-și contemplă tragedia, zile în care frustrările și angoasele răsar din adâncimile gândirii umane, universal pesimiste, făcând inimile să tresară, să vibreze, să se miscoreze treptat până la dimensiunile unei păstăi chircite. 

sursa photo: tumblr.com

IN VARIETATE CONCORDIA

Tot târgul vorbește despre persoana care a câștigat Eurovizionul. Prin urmare, de ce să nu vorbesc și eu. ,,Huoooo!”, „Jos homosexualii!!!”, „Nu-i posibil așa ceva!”, „Unde vom ajunge în ritmul asta?”, „Perversiuni!!!” Cam asta se aude pe net... și e trist că asta se aude! 

 Omul a cântat bine și și-a susținut cauza. Lăudabil!

 Dacă a câștigat politic care e problema? E semn bun, lumea înțelege probabil, în sfârșit, că homosexualitatea e ceva normal. Nu toată lumea. Bineînțeles că se găsesc vuvuzele bigote și cârnați neo-fascisto-naziști care să zierbe împotriva homosexualilor și bineînțeles că tot internetul e plin de dejecțiile lor ( bineînțeles că li se ridică la un porn cu lesbiene, bineînțeles că merge-o labă la un girl on girl, da’: „huooo, homosexualii!!” ). 

 Problema e de fapt alta: limita. Unii nu pot înțelege că dacă religia sau ideologia lor nu acceptă ceva ca fiind drept și normal, nu e neapărat ca societatea să aibă aceeași părere. Nu ești gay? Foarte bine! Ești gay? Foarte bine! Ești bărbat și vrei să te căsătorești cu o femeie? Foarte bine! Ești bărbat și vrei să te căsătorești cu alt bărbat ca în caz de divorț să puteți împărți bunurile legal, la fel ca ceilalți cetățeni ai statului (stat care se presupune laic, democratic și al tuturor cetățenilor) ? Foarte bine! Ești heterosexual și crezi că din cauza asta trebuie să ai alte drepturi decât concetățenii tăi gay? ( pentru că în fața statului e neapărat să conteze unde o bagi tu). Nu e așa bine! De ce? Cred că trebuia să înțelegi deja. 

 Știți de ce exsta parada gay? Știți de ce Conchita Wurst? Pentru că oamenii aceia, care sunt oameni și care s-au născut gay, în ciuda a orice altceva crezi tu (you little bigot!), își cer drepturile cetățenești, își cer egalitatea.

De ce îi susține U.E. ? „Liberté, Egalité, Fraternité”

                                                                 

In varietate concordia!

sursa photo: tumblr.com

Despre efectul femeii frumoase asupra minții bărbătești (1)

      Nu mi-am propus niciodată să scriu despre femeie pe blogul acesta, dar iată că, prin cine știe ce proces mintal, am ajuns să scriu dinnou despre ființa care pare să guverneze universul emoțional al lumii. Probabil ați observat acel „(1)” și vă gândiți că vor mai apărea și alte articole despre efectul femeii asupra minții bărbătești. Nu promit, da' poate scriu. 

     

      De ce ,,efectul femeii frumoase”? Pentru că zilele trecute mă aflam într-un autocar supraîncălzit, în care aerul părea să fie tot mai prețios și care oprea cam odată la trei ore. Acest autocar de culoarea cuprului coclit trecea pe frumoasele autostrăzi ale plicticoasei câmpii a Ungariei cu destinația România. 

     După câteva ore de drum, motorul s-a oprit într-o benzinarie. Ne-am coborât, pasageri și șoferi, și-am intrat în benzinărie să înfulecam un șnițel sau un sandwich sau să înghițim un espresso jalnic așa cum sunt toate espressourile „cu un leu de la aparat”.

     Așadar, cu șnitelul în mână, obosit și cu mintea goală, m-am intreptat cu pași marunți de om ce a trudit toată ziua la câmp spre casa de marcat. Mi-am ridicat ochii din pământ și am privit-o pe casieriță. Avea ochi verzi și păr șaten. Avea trupul subțire și pielea albă. Avea o cămașă verde cu inscripția „Shell” și degete lungi cu unghii roșii. Mi s-a adresat în maghiară. I-am răspuns în engleză și i-am plătit. Nu părea că m-a înțeles, dar mi-a zâmbit și mi-a spus încă ceva în maghiară. M-am așezat la o masă lângă geam, singur. Am privit-o în timp ce mâncam. Felul în care le vorbea clienților, felul în care lua banii și oferea chitanță purta ceva din grația balerinelor. Sau poate doar mi se părea mie.

     După câteva minute m-am întors în autocar. Motorul a făcut un zgomot puternic și mașina a demarat, iar zgomotul s-a stins treptat. Am rămas înțepenit în scaunul meu, privind pe fereastră la întinderea nesfârșită de pământ ce parcă-mi înțelegea plictisul și lehamitea. Am început apoi să mă gândesc la ea, la femeia frumoasă ce lucra zi de zi, neștiută de nimeni, în acel loc izolat, la femeia frumoasă pe care n-o voi mai vedea-o niciodată și pe care o voi uita probabil peste puțin timp. M-am imaginat blocat în acel loc într-o zi ploioasă lângă femeia aceea frumoasă, stând la aceeași masă de lângă geam, cu ea, privind furtuna de afară. Nicio mașină n-ar fi oprit, iar noi am fi rămas singurii locuitori ai acelei pustietăți. Ea nu-mi vorbea limba și nici eu pe-a ei. Ne-am fi înțeles cumva și zilele ar fi trecut peste noi fără să le simțim. Ne-am fi hrănit cu șnițele și bomboane Mozart și am fi băut tot vinul din benzinărie.

      Vreo trei sferturi de oră am rămas blocat în acel vis absurd. Acesta e efectul femeii frumoase asupra minții bărbătești.  

susa photo: tumblr.com

(yep, Stoya)