Despre efectul femeii frumoase asupra minții bărbătești (1)

      Nu mi-am propus niciodată să scriu despre femeie pe blogul acesta, dar iată că, prin cine știe ce proces mintal, am ajuns să scriu dinnou despre ființa care pare să guverneze universul emoțional al lumii. Probabil ați observat acel „(1)” și vă gândiți că vor mai apărea și alte articole despre efectul femeii asupra minții bărbătești. Nu promit, da' poate scriu. 

     

      De ce ,,efectul femeii frumoase”? Pentru că zilele trecute mă aflam într-un autocar supraîncălzit, în care aerul părea să fie tot mai prețios și care oprea cam odată la trei ore. Acest autocar de culoarea cuprului coclit trecea pe frumoasele autostrăzi ale plicticoasei câmpii a Ungariei cu destinația România. 

     După câteva ore de drum, motorul s-a oprit într-o benzinarie. Ne-am coborât, pasageri și șoferi, și-am intrat în benzinărie să înfulecam un șnițel sau un sandwich sau să înghițim un espresso jalnic așa cum sunt toate espressourile „cu un leu de la aparat”.

     Așadar, cu șnitelul în mână, obosit și cu mintea goală, m-am intreptat cu pași marunți de om ce a trudit toată ziua la câmp spre casa de marcat. Mi-am ridicat ochii din pământ și am privit-o pe casieriță. Avea ochi verzi și păr șaten. Avea trupul subțire și pielea albă. Avea o cămașă verde cu inscripția „Shell” și degete lungi cu unghii roșii. Mi s-a adresat în maghiară. I-am răspuns în engleză și i-am plătit. Nu părea că m-a înțeles, dar mi-a zâmbit și mi-a spus încă ceva în maghiară. M-am așezat la o masă lângă geam, singur. Am privit-o în timp ce mâncam. Felul în care le vorbea clienților, felul în care lua banii și oferea chitanță purta ceva din grația balerinelor. Sau poate doar mi se părea mie.

     După câteva minute m-am întors în autocar. Motorul a făcut un zgomot puternic și mașina a demarat, iar zgomotul s-a stins treptat. Am rămas înțepenit în scaunul meu, privind pe fereastră la întinderea nesfârșită de pământ ce parcă-mi înțelegea plictisul și lehamitea. Am început apoi să mă gândesc la ea, la femeia frumoasă ce lucra zi de zi, neștiută de nimeni, în acel loc izolat, la femeia frumoasă pe care n-o voi mai vedea-o niciodată și pe care o voi uita probabil peste puțin timp. M-am imaginat blocat în acel loc într-o zi ploioasă lângă femeia aceea frumoasă, stând la aceeași masă de lângă geam, cu ea, privind furtuna de afară. Nicio mașină n-ar fi oprit, iar noi am fi rămas singurii locuitori ai acelei pustietăți. Ea nu-mi vorbea limba și nici eu pe-a ei. Ne-am fi înțeles cumva și zilele ar fi trecut peste noi fără să le simțim. Ne-am fi hrănit cu șnițele și bomboane Mozart și am fi băut tot vinul din benzinărie.

      Vreo trei sferturi de oră am rămas blocat în acel vis absurd. Acesta e efectul femeii frumoase asupra minții bărbătești.  

susa photo: tumblr.com

(yep, Stoya)