Ploaia asta curge greoi,
privește-o,
cum se scurge pe pereți,
pe trupul tău gol
învelit numai în gânduri,
trece ușoară, ca aerul parcă, peste
liniile în care-ai fost desenată tu,
frumoasă doamnă a orașelor
cu nori,
stăpână a norului născut odată cu timpul.
N-ai cum să nu vezi.
Înțelegi până la urmă
ce leagă cerul de pământ și marea de stele,
le-nțelegi pe toate,
de la laptele facerii până la cel al desfacerii.
sursa photo: Google.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu