Din preamultul tău

 
 Din premultul tău s-au ridicat buruieni ce mi-au acoperit vederea.
 Din premultul tău s-a ridicat zidul de rigips
 pe care, l-am penetrat isteric,
 cu ochii innecati în sânge,
 cu spatele încovoiat,
 cu gustul de lămâie verde rămas pe limbă,
 și cu mâna încleștată pe ciocanul
 ridicat din preapuținul meu.

 Loveam bucățile împrăștiate de podeaua de fier
 până când deveneau praf,
 alb și imaculat,
 ca și praful de os frecat cu pila de unghii.

 Bolnav,
 mi-am imaginat bucățile de rigips în forme de os
 alb, cranian,
 și nu ți-am atins fruntea
 decât cu buzele.

sursa photo: tumblr.com