sâmbătă, 26 aprilie 2014

Poemul leoaică


 Am privit femeia cea albă,
 femeia cu dungi roșiatice crescute în carne,
 cu trupul tatuat de goligiunea ascunsă sub perne și cearșafuri
 de cașmir,
 întinzându-și membrele infinite până departe,
 peste orizont.

Am îngenuncheat în fața femeii leoaice,
 mamă născătoare a tuturor felinelor lumii,
 toate blânde cu gheare ascuntite și colți de fildeș
 și ochi de jad verzui strălucind în lumina gândurilor mele triste
 ce dansau peste liniile fine
 ale picioarelor ei
 pe care le-am sărutat de mult,
 lângă piramide,
 când timpul nostru își vărsa ultimele grăunțe de nisip
 fierbinte, 

 arzător precum cafelele beduinilor. 


sursa photo: tumblr.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu