E duminică după-amiază, mă doare
glezna și sunt iritat.
De vreo oră mă uit la Tales of Mere Existence
( link la final ). Nu știu exact de ce sunt iritat, însă iritarea asta mă face
să mă gândesc de ce devin uneori iritat, ce mă face să devin uneori tristă
aparent fără motiv. Mă gândesc dacă și alți oameni devin uneori triști fără
niciun motiv. De ce devin oamenii triști și iritați fără motiv. Ziua asta s-ar
putea numi superbă, e soare, nori puțini și albi pe cer, temperatura e destul
de okay. Sunt sigur că sunt o grămadă de oamnei în orașul asta care se distrează
foarte bine acum și nu înțeleg ce mă oprește să ies și să mă distrez și eu,
înafară de glezna umflată. În același timp îmi dau seama că sunt destul de
mulți oameni triști în orașul asta care stau și citesc cărți despre plictis și
absurd, oameni întinși în pat privind în gol prin ecrane colorate de tablete și
telefoane, oameni care se gândesc la alți oamnei triști într-o căutare tăcută
și pasivă a unei apropieri idealiste de alți oameni triști, oameni privind în
cești căutând vindecarea unei boli fictive ce-i macină precum sunt măcinate
boabele de cafea.
La un moment dat negarea nu mai e o soluție.
La un moment dat nu-ți mai poți impune zâmbetul pe buze. Te retragi în colțul
tău și aștepți ca totul să treacă. Încerci să ai discuții mărunte pe net cu
oameni care s-ar putea să-ți simtă și înțeleagă stările. În fapt, cauți să
empatizezi cu cineva, însă știi că nu ești construit să empatizezi pe net, doar
ești om educat ce-a făcut biologie la școală și-a citit trei rânduri de analiză
sociologică din plictiseală pe vreun site obscur.
Oamenii triști iubesc intens, ard intens. Până
la urmă tristețea se măsoară în iubire. Alternanța chinului cu fericirea sunt
evidente în oamenii care iubesc. Chinul iubirii nu irită, însă. E un alt fel de
chin. Un chin ce te face să regreți incapacitatea omului de a respira sub apă.
Iubirea te face să vrei să te arunci în ocean într-o cădere eternă prin ape
călduțe.
Tu cum te chinui?
link : Tales of Mere Existence
sursa foto: tumblr
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu