Stau pe întuneric
Stau așa, cu geamul larg,
și mor de cald și de greieri.
Îmi admir venele în lumina,
umflate și vii,
pline de viață, pline de mine,
ca un fel de oftat netrist,
oftat neutru,
suspendat undeva între somn și
lumina vegherii,
privegherii.
Lumile de umbre și răcori nomade
se-adună toate, de-a valma,
în turnul meu de fildeș verzui
dimineața.
pe întuneric
ascult femele degreier cu harfe
vezi
e cald și încetinit
ritmul lucrurilor
O sahară cu ceasuri de lut nears,
retopit în nisip
sticlă
și grâu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu