Propaganda

În romanul „Contact” Carl Sagan scria, printr-o replică unui om de știință sovietic, „I am free to listen to the propaganda of all nations.”. Despre asta vreau să vorbesc acum: propaganda. Voi vorbi despre propaganda modernă și contemporană, despre propaganda nazistă, comunistă și despre cea a lumii noastre democrate, fără a mă referi prea mult la evoluția propagandei în istorie, deși ar părea necesar să nu încep cu sfârșitul. Propaganda a fost unul din cele mai importante instrumente ale stabilizării puterii încă din vremea antichității, de la Darius al Persiei și chiar înainte de acesta. 

 Propaganda a fost mereu stans legată de artă, arta având fascinanta capacitate de a atinge gândirea umană, de a o influența profund și mai ales de a convinge. De la basoreliefuri reprezentandul pe Darius arcaș persan, mozaicuri slăvindu-l pe tânărul Alexandru,  monede purtând chipul conducătorului, statui ale lui Augustus divin sculptate după metoda grecească, portrete glorificând personaje ca Elisabeta I sau Louis XIV, la imagini ale lui Hitler privind impunător la șirul nesfârșit de soldați mărșăluind spre victorie, și poezii închinate lui Stalin, metodele de propagandă au fost extrem de diverse și inventive, disecând adânc în psihologia umană. 

 Propaganda nazistă a fost extrem de eficientă, convertind rapid un număr enorm de oameni la o ideologie inumană, bazată pe ură, violență, idealism și genocid. Eficiența propagandei poate fi observată și azi, când, din nefericire, ideile demente ale nazismului, ating, prin filme și imagini propagandistice, mințile multora. Neo-nazismul nu este decât o tristă prelungire a nezismului, o umbră a grupului de criminali ce a condus Germania din ’33 până în ’45, o pată neagră pe chipul omenirii. Existența acestei mișcări este datorată eficienței propagandei naziste, demonstrând capacitatea acesteia de a străbate decenii și secole, în ciuda monstruozitatii ideilor pe care le promovează.

Spre deosebire de propaganda nazistă, cea comunistă are un caracter patetic. Poeziile închinate unor conducători ca Stalin, Mao, Ceaușescu etc., filmele propagandistice comuniste prezentând o falsă imagine a vieții cotidiene, imnurile și manifestațiile de stradă au un caracter ridicol, fapt ce mă face să mă îndoiesc de eficiența acestui tip de propagandă. Dacă în cazul impunerii nazismului propaganda a jucat un fol fruntaș, în cazul comunismului, cred eu, represiunea a avut rolul principal, propaganda, din cauza penibilismului ei, nu a putut juca un rol atât de important. Atinși de propaganda comunistă au fost cei mulți și needucați, cei marginaizati și incapabili de a se integra. Intelectualii atinși de ideile marxism-leninismului și-au pierdut rapid încrederea în acestea și în felul în care sunt aplicate acestea, ajungând mai apoi primii critici ai ideologiei. (vezi „Zeitgeist”, Humanitas, 2012 ). 

 Trebuie să fiu de acord cu Churchill care spunea că, deși prost, democrația este cel mai bun sistem politic inventat de om. Democrația permite exercitatea dreptului la liberă exprimare. Pluralismul politic îi oferă cetățeanului dreptul de a adera la un partid politic, la ideologia partidului. Partidul își promovează propria propagandă, paralel cu alte partide, încercând să convingă cetățeanul că programul politic al partidului este superior altora. Asta este frumusețea democrației, cursa pentru voturi, libertatea de gândire și exprimare, libertatea de protest împotriva puterii și posibilitatea oricărui cetățean de a încerca să ia parte la conducerea statului. 

 Închei acest articol aici. S-ar putea să apăra și o continuare.